ALL LOVE !!!
Scoala transformarii
Miruna Turcu – 18 ani
Experienta All love a fost una dintre cele mai frumoase experiente pe care le-am trait vreodata. Am simtit lucruri pe care nu credeam ca sunt capabila sa ajung sa le simt. Fericirea, tristetea,uimirea, frica, linistea au fost cele care mi-au controlat corpul si mintea si care s-au contopit cu intreaga mea fiinta.
Nu era la fel cu alte momente din viata de zi cu zi. Simteam ca sunt intre vis si realitate, ma simteam usoara si, totusi, ma simteam ca o stanca. Eram ca o stanca de piatra, iar in interior simteam un clocot puternic care-mi zdruncina corpul, ma facea sa tremur, desi, totodata, nu imi doream acest lucru cu adevarat. Chiar daca nu tremuram din cauza frigului ci a energiei care-mi strabatea corpul, imi era totusi frig. Pentru a nu-mi fi prea frig am inceput sa ma rog. I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea caldura. Spuneam ”Tatal nostru” si ”Doamne da-mi caldura”. Si, cred ca Dumnezeu m-a auzit caci mi-a dat ceva miraculos. Cornelia a inceput meditatia. Intram incet, incet si simteam totul din ce in ce mai intens. Corpul meu incepea sa se miste dupa muzica, ba zambeam, ba ma intristam, depindea foarte mult de ce auzeam in jurul meu, de ceea ce se intampla cu persoanele din incapere. Adica, daca ma concentram pe plansul cuiva – plangeam foarte tare , subit ma intristam iar daca se intampla sa aud rasul cuiva, ma bucuram. Insa, cred ca au fost momente foarte scurte, imi dadeam seama de ce fac dar nu cred ca dura foarte mult. Si totusi… Apoi , a inceput din nou sa-mi fie frig si m-am concentrat din nou asupra rugaciunii. Ma rugam cu palmele lipite si, la un moment dat am inceput sa-mi indepartez palmele, stiam ca le-am desfacut si totusi le simteam lipite. Capul mi s-a ridicat, am inceput sa plang, am inceput sa tremur foarte tare, dar eu eram fericita. Asta a fost asa cum am simtit eu ca m-am comportat acolo, in acea incapere. Insa, ma simteam ca si cum nu as fi fost tot timpul acolo. M-am desprins de trup, eram intr-un loc frumos, curat, senin si familiar, imi amintesc si ca am avut o conversatie, sau mai multe insa nu stiu sa explic exact. Cert este ca m-am simtit extraordinar, acolo era locul meu. Entitatile pe care le-am intalnit la un moment dat, parca si-au luat ramas bun iar eu am inceput sa plang stiind ca vor pleca. Dar inainte de momentul acesta ceva puternic, foarte puternic s-a petrecut cu mine, in mine si-mi amintesc cum Cornelia m-a ridicat in picioare, cum a invitat si alte persoane din grup sa ma sustina si sa stea in acea energie – am auzit ceva de initiere. Ceea ce simteam eu era ca ma simteam plina de lumina si de fericire. Am iubit acel moment, am iubit totul in jurul meu si am simtit iubire de peste tot. As dori ca toata lumea sa simta ceea ce am simtit eu. Cand mi-am revenit putin, tristetea a inceput sa ma cuprinda, a fost momentul cand cele trei corpuri se indepartau de mine si ma lasau inapoi in acea incapere. Plangeam si ma gandeam ca vreau inapoi, eu vroiam acolo si sufeream ca m-au parasit. Dupa acest moment am simtit o doamna care era intinsa pe jos, langa mine si plangea tare. Ma durea, simteam ca plansul ei ma durea in tot corpul si o rugam sa nu mai planga. Nu aveam putere, dar am ajuns langa ea si am luat-o in brate. Cand se linistea…ma linisteam si eu, cand plangea ea, plangeam si eu. Probabil ca impartaseam aceeasi suferinta. Si…totusi …a fost minunat. Totul! Am reusit sa ma conectez si alta data la energia grupului, sa intru in meditatie si sa simt lucruri incredibile, dar ceea ce a fost prima data a fost…minunat…absolut minunat, UNIC! Acum imi doresc sa-l intalnesc pe Patrick! Coincide cu bacalaureatul…dar…am si eu visul meu…